Cum să citiți o curbă de distribuție a luminii unui corp de iluminat?

O curbă de distribuție a luminii pentru corpuri de iluminat este o referință fundamentală pentru proiectarea iluminatului șiselectarea dispozitivului.Nu numai că definește modul în care lumina este distribuită în spațiu, dar conține și o serie de parametri cheie. Acest articol explică clar conceptul de curbă de distribuție a luminii din trei aspecte: definiție, clasificare și metode de reprezentare.

 

1. Ce este o curbă de distribuție a luminii pentru corpuri de iluminat?

O curbă de iluminat, cunoscută și sub numele de curbă de distribuție a intensității luminoase, descrie modul în care lumina emisă de un corp de iluminat este distribuită în diferite direcții în spațiu.

 

Oferă informații detaliate, cum ar fi fluxul luminos total, numărul de surse de lumină și consumul de energie, împreună cu dimensiunile dispozitivului, eficiența, producătorul și detaliile modelului. Cel mai important, ilustrează intensitatea luminii emise în diferite unghiuri.

 

Aceste curbe sunt obținute de obicei prin testare profesională într-o cameră întunecată folosind echipamente specializate, cum ar fi un goniofotometru. Această metodă de testare permite o analiză precisă a caracteristicilor de distribuție a luminii unui corp de iluminat, oferind o bază fiabilă pentru proiectarea iluminatului și selecția produsului.

 

 

2. Clasificarea curbelor de distribuție a luminii

Bazat pe unghiuri spațiale și intensitatea luminoasă

Descrierea curbei unui corp de iluminat implică doi parametri cheie. Primul este unghiul spațial centrat pe corpul de iluminat, definit într-un sistem de coordonate tri-X/Y/Z. A doua este intensitatea luminoasă la fiecare unghi.

 

Prin combinarea acestor doi factori, curbele sunt trasate pentru a arăta modul în care intensitatea variază în funcție de direcție. Reprezentările comune includ diagrame polare și diagrame carteziene (dreptunghiulare), ambele reflectând vizual caracteristicile sursei de lumină. Împreună, ele formează diagramele standard de distribuție a intensității luminoase utilizate în proiectarea iluminatului.

 

Clasificare prin simetrie

Curbele de distribuție pot fi, de asemenea, clasificate pe baza simetriei lor în trei tipuri principale: distribuții simetrice axial, simetrice și asimetrice.

 

• Distribuția axial simetrică (cunoscută și ca simetrie rotațională) înseamnă că distribuția luminii rămâne în esență aceeași în toate direcțiile din jurul axei centrale. Acest tip se găsește în mod obișnuit în corpuri de iluminat, cum ar fi downlight-uri și lumini înalte.
• Distribuția simetrică se referă la corpurile de iluminat a căror distribuție a luminii este simetrică atât în ​​planul de grade C0 –C180 grade, cât și în planul de grade C90 –C270 de grade. Acest tip este tipic pentru corpurile de iluminat liniare, cum ar fi luminile LED T8 și panourile LED, care prezintă o putere de lumină echilibrată în direcții opuse.

 

Distribuție asimetrică

Distribuția asimetrică a luminii se referă la cazurile în care intensitatea luminoasă nu este simetrică nici în planul de grade C0 –C180 de grade, nici în planul de grade C90 –C270 de grade (sau ambele). Acest tip de distribuție se găsește în mod obișnuit în corpurile de iluminat direcționale, cum ar fi anumite proiectoare proiectate pentru iluminare orientată sau orientată.

 

 

Bazat pe unghiul fasciculului

Curbele de distribuție a luminii pot fi, de asemenea, clasificate în funcție de unghiul fasciculului în trei categorii generale:

• Distribuție îngustă: unghiul fasciculului mai mic de 20 de grade
• Distribuție medie: unghi al fasciculului între 20 de grade și 40 de grade
• Distribuție largă: unghiul fasciculului mai mare de 40 de grade

Este de remarcat faptul că definițiile exacte ale acestor categorii pot varia ușor între producători.

 

3. Metode de descriere a curbelor de distribuție a luminii

Diagrame polare și carteziene

Curbele sunt de obicei prezentate folosind fie diagrame polare, fie diagrame carteziene (dreptunghiulare). Aceste diagrame ilustrează una sau mai multe-secțiuni transversale ale ieșirii luminii de-a lungul axei optice a corpului de iluminat.

 

Dacă distribuția luminii este simetrică de rotație în jurul axei optice, este suficientă o singură curbă de-secțiune transversală pentru a o descrie pe deplin.

 

Cu toate acestea, dacă distribuția prezintă simetrie bilaterală, sunt necesare două planuri caracteristice perpendiculare pentru o reprezentare precisă. Pentru distribuțiile asimetrice ale luminii, trebuie folosite mai multe curbe de-secțiuni transversale pentru a descrie clar și cuprinzător puterea de lumină.

 

 

Caracteristicile de distribuție a luminii

Într-o diagramă polară, originea reprezintă centrul suprafeței emițătoare a corpului de iluminat, în timp ce fiecărui cerc concentric îi corespunde un nivel diferit de intensitate luminoasă. Cercurile exterioare indică o intensitate mai mare decât cele interioare. Pentru a interpreta corect diagrama, este important să se ia în considerare atât unitatea de intensitate luminoasă, cât și distribuția reală a luminii.

 

În plus, unitatea cd/1000 lm este adesea indicată în diagramă. Aceasta înseamnă că distribuția este normalizată la 1.000 de lumeni, astfel încât intensitatea luminoasă reală trebuie convertită în consecință atunci când se compară diferite corpuri de iluminat.

 

Conform adnotărilor prezentate în mod obișnuit sub diagramă, curba T-reprezintă distribuția luminii în intervalul de unghi orizontal de la 0 grade la 180 de grade , în timp ce curba A- ilustrează distribuția de la 90 de grade la 270 de grade . Aici, C reprezintă unghiul planului orizontal.

 

Concluzie

Metodele de definire, clasificare și descriere a curbelor de distribuție a luminii formează împreună cunoștințele de bază pentru înțelegerea modului în care lumina este distribuită dintr-un corp de iluminat. Stăpânirea acestor concepte oferă o bază științifică pentru proiectarea iluminatului șiselectarea dispozitivului,ajutând la obținerea de soluții de iluminat mai eficiente și mai bine{0}}optimizate.